Matache – Ultima Oră

matache.info – actualitatea despre Hala Matache Măcelarul

Matache – Ultima Oră header image 2

Hala Matache, în pericol de prăbuşire!

21 November 2011 · 17:10 · Ştiri · 6 comentarii ·

La cererea asociaţiei ProDoMo, domnul Gheorghe Ionică, specialist în ingineria structurilor, a vizitat Hala Matache, în data de 10 noiembrie 2011.

Dr. Ing. Gh. Ionică: “stâlpii [halei] au fost sparţi prin lovire brutală. Nu au fost tăiaţi. Este important de precizat că orice alte acțiuni de acest tip (inducerea de şocuri şi vibraţii violente) pot determina iniţierea colapsului structurii. Prăbușirea navei centrale (care acum stă practic suspendată de tronsoanele adiacente) va antrena după sine întregul acoperiş. Prăbușirea se va produce fără preaviz.”

Aşa cum se poate vedea şi în filmul de mai sus, hala a fost în continuare jefuită de către recuperatorii de materiale. Nu putem şti dacă ei au fost trimişi intenţionat acolo, sau dacă au căutat pur şi simplu, ca totdeauna, materiale recuperabile şi vandabile, fără a fi opriţi de autorităţi. Cert este că structură de metal a halei, care datează din 1887, a fost grav deteriorată şi se află în pericol de prăbuşire:

  • S-au spart şi furat stîlpii portanţi principali ai structurii metalice, de la intersecţia dintre nava centrală a halei şi transeptul central. Bucăţi înalte de aproximativ 2m de la baza stîlpilor au fost sparte şi furate. Stîlpii centrali se află acum efectiv în aer, şi structura nu se prăbuşeşte încă doar datorită unei anumite inerţii şi unei conlucrări a părţilor ei (astfel încît alţi stîlpi preiau parţial sarcinile pe care cei centrali nu le mai pot prelua). Echilibrul structurii metalice este acum extrem de fragil, şi el poate dispărea oricînd.
  • S-au furat închiderile laterale de sub acoperişul cu ferma metalică, astfel încît vîntul poate intra în voie sub acoperiş şi crea presiuni suplimentare asupra lui.
  • S-au furat rigidizările în plan vertical din diverse zone, aflate la partea de sus a stîlpilor metalici (imediat sub acoperiş).
  • În condiţiile date, acoperişul halei, şi implicit structura metalică pe care acesta se sprijină, cea mai veche şi cu valoarea culturală şi inginerească cea mai mare, se pot prăbuşi oricînd. Foarte probabil la prima zăpadă, care va produce încărcări suplimentare mari asupra structurii extrem de şubrede. Soarta halei atîrna efectiv de un fir de aţă, sau mai bine zis: de nişte stîlpi de susţinere retezaţi de hoţii de materiale.

Amintesc aici că Hala Matache e proprietate de stat, şi că, avînd în vedere că e monument istoric, primăria Bucureşti are datoria să o păstreze şi întreţină într-o stare corespunzătoare valorii ei. În caz contrar, legea monumentelor istorice prevede sancţiuni drastice. Primăria nu a păzit hala, iar poliţia, din neglijenţa sau din alte motive pe care nu le putem decît bănui, a permis hoţilor de materiale să intre în ea de nenumărate ori, fără să urmareaca pe cei prinşi uneori în flagrant. În ciuda faptului că ferestrele şi uşile halei, după ce s-a decis în iulie 2011 păstrarea ei, au fost închise cu ziduri de BCA, nu a fost greu pentru hoţii de materiale să demoleze unul dintre aceste ziduri şi să intre în hală, pentru a continua în fapt demolarea ei. Din ştiinţa colegilor din asociaţiile civice, poliţia a fost sesizată de nenumărate ori, dar nu a luat măsuri.

Dacă structură metalică a Halei Matache se va prăbuşi în această iarnă, ştim cine e de vină: dincolo de scenariile pe care şi le poate imagina oricine (dar cărora nu le vom da curs, căci n-avem dovezi) de vină este primăria şi neglijenţa ei în a proteja şi restaura un monument istoric şi de artă inginerească românească.

Matache este turnul Eiffel al nostru

Hala Matache este turnul Eiffel al Bucureştilor. Da, desigur, vor spune detractorii ei, nu e decît o şandrama veche, pe cînd Turnul Eiffel de la Paris e cu totul altă poveste! Vor avea în felul lor dreptate, şi aş adăuga: aşa cum Hala Matache e doar o şandrama, tot aşa şi civilitatea societăţii româneşti e doar o şandrama faţă de cea franceză, tot aşa şi nivelul cultural al detractorilor halei. Primarul Oprescu, inginerii şi urbaniştii implicaţi în proiectul bulevardului Uranus (sau “Diametrala Nord-Sud”) par din păcate lipsiţi de o cultură minimă, care i-ar face capabili să înţeleagă valoarea Halei Matache. Tragedia e că, chiar şi între specialişti, prea puţini înţeleg valoarea halei Matache.

Hala este construită în perioada de vîrf a arhitecturii inginereşti de la sfîrşit de secol XIX. În epoca în care la Paris se construia turnul Eiffel (1889), la Londra Crystal Palace (1851), la Viena Riesenrad (1897), la Bucureşti s-au construit cîteva hale, desigur incomparabil mai modeste decît modelele vesteuropene care le-au stat la bază, dar esenţiale la scara culturii româneşti. Doar două dintre ele mai sînt azi în picioare: Hala Matache Măcelarul (1887/99) şi Hala Traian. Construcţiile lor, alături de alte lucrări inginereşti (podul de la Cernavoda, ing. Anghel Saligny) sînt printre foarte puţinele exemple româneşti, încă existente, de arhitectură din oţel nituit. Construcţiile din oţel nituit au revoluţionat în secolul XIX arhitectura şi au deschis drumul arhitecturii zgîrie-norilor din oţel şi sticlă, aceea pe care speculanţii imobiliari bucureşteni şi-o doresc astăzi construită pe locul strămoşului ei.

Supleţea structurii de oţel nituit a halei Matache este inegalabilă astăzi. Dacă la 1887, în proiectarea de structuri, inginerii aveau libertatea de a dimensiona extrem de suplu şi elegant profilele metalice, astăzi acest lucru e imposibil, datorită unor norme de proiectare complexe, de alt tip. De aceea, o astfel de structură trebuie păstrată neapărat, căci ea nu mai poate fi astăzi replicată cu aceeaşi supleţe şi eleganţă, şi e deci un unicat absolut. Acest fapt îi conferă o valoare culturală inestimabilă, pentru istoria ingineriei româneşti a construcţiilor.

În ciuda acestei situaţii dramatice, articolul meu nu doreşte în absolut nici un caz să deplîngă şi să consfinţească un statu-quo, în bună tradiţie românească a acelui mormăit depresiv: “nu se mai poate face nimic…”. Din contră, doresc să trag un semnal de alarmă în acest sens, şi să avertizez că construcţia metalică a Halei Matache poate fi salvată cu uşurinţă: e nevoie de proptirea cu popi de lemn a acelor stîlpi care au fost tăiaţi, şi introducerea de rigidizări provizorii. Dacă există voinţă, aceste lucruri se pot realiza în cel mai scurt timp, cu cheltuieli minime. După care, desigur, va fi necesară o restaurare a monumentului, nu fără o pază permanentă şi o închidere eficientă a lui. Aşteptăm din partea primăriei cîteva procese exemplare împotriva celor care cred că nu există pedepse pentru furtul şi distrugerea de monumente ale culturii construite din Bucureşti.

Demolatorii miopi

Demolarea (sau părăsirea voită) a martorilor unui trecut pe care demolatorii îl consideră nedemn de măreţia lor actuală, dovedeşte faptul invers: că demolatorii sînt nedemni de măreţia acestui chiar şi modest trecut. A demola valorile istorice pentru că ar fi “prea puţin importante” în context mondial său istoric, înseamnă a perpetua exact acel nivel cultural scăzut pe care avocaţii unor soluţii “pariziene, înnoitoare cultural, à la baronul Haussmann” îl deplîng.
A demola Hala Matache pentru că nu ar fi la fel de importantă ca alte construcţii vesteuropene ale epocii, echivalează cu a arde cărţile lui Eminescu, din simplul motiv că nu e la fel de mare, la scară universală, că Byron, Shelley, Heine, Goethe şi Novalis la un loc!

Un oraş fără respect pentru trecut nu va avea niciodată un prezent valoros. Fără a construi firesc pe bazele conştientizării trecutului, nu vom avea construcţii viitoare valoroase, ci unele tot mai puţin valoroase. De ce ar mai conta valoarea unei construcţii noi, cînd am şti că oricum ea nu e respectată de societate, aşa cum nu au fost nici cele dinaintea ei? Arhitectura s-ar reduce la dimensiunea unui obiect de unică folosinţă, oricînd bun de aruncat la gunoi! (“Wegwerfarchitektur”, “disposable architecture”)

Această lipsă de conectare la cultură şi la tradiţia breslei o putem vedea uşor la multe dintre construcţiile de după 1990, şi ea e, paradoxal (şi fără să intru acum în detalii) uneori mai jalnică chiar şi decît cea a construcţiilor din comunism.

În România, există credinţa că ceea ce aparţine statului, nu aparţine implicit nimănui – sau ne aparţine tuturor, deci sîntem îndreptăţiţi să ne luăm cota-parte care ne revine din acel obiect. Trebuie să conştientizăm însă că ceea ce aparţine statului, aparţine fiecărui contribuabil – deci, plătitor al acelor impozite, din care se plătesc salariile poliţiştilor şi salariul primarului. Nu vreau să propun încă un motiv suplimentar de lamentări (cum că totul ar fi rău în România…) ci un motiv de acţiune, şi de conştientizare a faptului că Hala Matache aparţine comunităţii bucureştenilor, nu unei instituţii care pare adesea să nu îi mai reprezinte.

arh. Horia Marinescu

etichete:

6 comentarii până acum ↓

  • Dan Ghelase

    Dle.Arh.Marinescu sunteti primul arhitect care detaliaza valoarea arhitectural-istorica a halei. OAR, UAR, Observatorul Urban care trebuiau si aveau dreptul de inregistrare foto-relevee nu au facut mai nimic…Nicidecum schite si ebosuri de proiecte de restaurare, absolut necesare si urgente lamuririi cetatenesti…

  • Horia Marinescu

    draga domnule Ghelase, multumesc! pentru corectitudine insa, trebuie sa precizez ca exista un studiu istoric amplu, facut de d-na prof. Hanna Derer in februarie 2011(titlul complet: “Imobilul (…) Hala Matache Macelaru – identificarea resursei culturale prin prisma aspectelor esentiale din evolutia istorica – studiu de fundamentare pentru validarea statutului de monument istoric sau pentru eventuala declasare, totala sau partiala, beneficiar: UAUIM, autor: prof. dr. arh. Hanna Derer, specialist atestat in conservarea si restaurarea monumentelor istorice. Ianuarie-februarie 2011.).
    Totusi, din pacate aveti si dreptate: acel studiu istoric nu face, din cate am citit eu, nici o referire la valoarea halei ca monument al arhitecturii ingineresti de secol XIX. Dealtfel arhitectura inginereasca e complet ignorata in Romania de astazi, si incercarile de arhitectura constructiva sunt extrem de rare si adesea diletante (imi vine in minte o singura constructie interesanta: Piata Badea Cartan din Timisoara). Si, da, aveti dreptate, s-a discutat mult despre pastrarea halei, dar nimeni (si aici ma includ si pe mine) nu si-a facut timp sa faca o analiza completa si detaliata a valorii ei. Constructia nici macare nu are o pagina wikipedia dedicata. Prin aceasta, s-a dat apa la moara detractorilor ei.

    Sa speram ca va exista macar de-acum incolo mai multa energie printre specialisti si printre “cetatenii ingrijorati”.

  • Horia Marinescu

    in completare la cele spuse, as adauga ca Observatorul Urban a publicat o serie de articole despre Hala Matache (de ex.: http://www.observatorulurban.ro/protecia-unui-monument-istoric-hala-matache-macelaru.html ), iar OAR si UAR Au dus o lupta acerba pentru salvarea ei, prin membrii conducerilor lor. Fara ei, negocierea cu primaria, din iulie 2011 (care a dus la acceptarea pastrarii halei, de catre priarie si proiectantii Diametralei) ar fi ramas fara efect sau nici n-ar fi existat.

  • Louisa

    Astazi 29 ianuarie 2012 de cand nu a fost nimeni de la super asociatia dvs,in zona Matache? Daca as fi sanatoasa de cate ori AM SESIZAT TOATE FORURILE DE FURTURILE SI VANDALIZAREA NU NUMAI A HALII si ce s-a intamplat? NIMIC.

    • admin

      stimata doamna Louisa, va propun sa contactati asociatia Pro_Do_Mo (de ex. d-na Doina Vella), caci ei sunt printre cei care supravegheaza permanent hala. Daca cititi informarea despre scopul si natura acestui sit internet (Matache-Ultima Ora) veti afla ca ne ocupam doar cu informarea si difuzarea stirilor, nu si cu supravegherea monumentelor. Din pacate deci nu suntem in masura sa va raspundem cand a fost ultima oara cineva la hala Matache. Hala este insa vizitata cel putin saptamanal de diversi voluntari si pasionati.

      Daca si dvs. sunteti ingrijorata de soarta ei si a altor cladiri valoroase, ar fi o idee buna sa luati legatura cu Pro Do Mo sau alte asociatii, care va pot ajuta sa conjugati eforturile dvs. cu ale lor (“unde-i unul, nu-i putere… unde-s doi…”), si sa aveti marea placere de a lucra cu oameni care iubesc aceleasi idei ca si dvs.!

  • Hala Matache – din nou in lumina reflectoarelor… | I'm as free as a bird now…

    [...] incarcarii din zapada in ciuda incercarilor reprezentantilor PMB de a sabota acest lucru (aici este analiza facuta de ing. Gheorghe Ionica in noiembrie 2011) – Oprescu a continuat [...]

scrie un comentariu (vezi condiţii)